Vând maşina de spălat Albalux, frigider Zill, iconostas datat 1682 şi altele. Aştept cotroceniul.

Mulţi ar spune că trăim materializarea motivului “lumii pe dos”. Poate ar fi mai potrivit să spunem motivul “dosului pe lume”. Adică unii tratează lumea cu curu’ (n-am ce-i face, sună urât, dar asa îi zice pe româneşte, cum susţinea şi Alexandru Graur) şi lumea înghite in sec. Eu cred însă altceva. Fără nici o aluzie politico – rasială trebuie să spun că trăim povestea, în versuri, a celor zece negri mititei, cu aplicare muzeală. Deocamdată ne aflam la strofa a doua (adică s-au dus 2), oare o să depăşim poezia şi n-o să mai rămână niciunul?

Zece negri mititei au păpat oua
Unul s-a intoxicat şi-au ramas doar nouă

Nouă negri mititei au plecat la înot
Unul s-a ânecat pe loc şi-au ramas doar opt

Opt negri mititei au mâncat castane coapte
Unul s-a fript tare rău şi-au ramas doar şapte

Sapte negri mititei construiau la case
Unul şi-a rupt un picior şi-au ramas doar şase

Sase negri mititei încaltau opinci
Unul a alunecat şi-au ramas doar cinci

Cinci negri mititei au plecat la teatru
Unul a jucat cam prost şi-au ramas doar patru

Patru negri mititei au mâncat ardei
Pe unul l-a pişcat cam tare şi-au ramas doar trei

Trei negri mititei au fost la război
Unul a fost împuscat şi-au ramas doar doi

Doi negri mititei au tras cu tunul
Unul a murit din ei şi-a ramas doar unul!


Până zilele trecute am crezut că nimic nu mă mai poate surprinde în atitudinea Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional şi a Preastimabilului Domn care îl conduce. Asta pentru că încă mai speram să existe o limită a minimei decenţe intelectuale şi alte bla-bla-bla-uri de acest gen. Mărturisesc sincer că am fost un MARE DOBITOC (şi aici nu vreau să jignesc în nici un fel conlocuitorii noştri necuvântători). „În nemernicia mea”, mi-am imaginat că acţiunile de demolare culturală se vor sfârşi odată cu cazul MNAR – COTROCENI. Ei, ba bine că nu! Auzisem de câteva zile despre intenţia MCCPN de a evacua tot patrimoniul mobil din Muzeul Bran pentru a preîntâmpina retrocedarea castelului Bran către Dominic de Habsburg în luna mai. Despre acestă mârşavă retrocedare presa şi autorităţile au tot tunat şi fulgerat de câţiva ani buni. S-a aruncat cu pietre şi s-a scuipat venin asupra asupritorilor austrieci (care nu făceau altceva decât să îşi ceară un drept firesc, natural). S-au invocat toate elementele posibile ale spiritului naţional(ist), ale patriotismului, care este frate (vitreg) cu românul sau, mai bine spus, care îi curge prin vene (la fel ca şi alcoolul), pentru a combate această intruziune a agenturilor străine burghezo-moşiereşti care vor să ne rupă de trecutul glorios. Mai clar, Autorităţilor le-a fost frică de faptul că a venit cineva şi le-a luat de sub nas ceva ce mai bine furau Dumnealor.
A durat mai mult de 3 ani până când presa a reuşit să afle adevărul: culmea, nemţii nu au avut intenţia de a vinde niciodată castelul. Ba, mai mult, nici nu s-au gândit să-i schimbe destinaţia muzeală (cât tupeu pe ei!!!!). Auzi tu, fată, să vină străinezii aştia să ne corupă CU CUltura lor decadentă de tip occidental! Câtă neruşinare, auzi, să vină nemţii aştia să doneze colecţiile personale ca să fie puse în muzeu şi nici să nu vrea nimic în schimb, când puteam să furăm noi pe rupte şi poate chiar să facem şi un Draculaland (micuţ, aşa cât să dărâmăm juma’ de castel). Foarte mult o să ne ia până o să ne dăm seama că oamenii aştia din Casa de Habsburg sunt mai români decât foarte mulţi dintre noi pentru că, în mod sigur, ei au fost crescuţi şi au trăit într-un spirit mult mai românesc decât cel care a existat în România ultimilor 50 de ani.
Ca să revin la ceea ce m-a surprins pe neaşteptate şi în mod subit: moralitatea promtă cu care a răspuns Domnia Sa, Domnul Ministru Theodor Paleologu, la aceste intenţii mişeleşti ale asupritorilor austrieci şi anume, a golit castelul trimiţând obictele spre o bună păstrare şi conservare în clădirea-muzeu (de 5x10 m) a fostei vămi medievale Bran. Felicitările mele absolute merg spre acest gest curajos, nu mi-am imaginat că cineva o va viola pe Regina Maria după 61 de ani de la moarte, dar se pare că s-a găsit omul potrivit. Iată că în aproape 4 luni de activitate MCCPN şi Distinsul său Conducător au reuşit să pună la cale dipariţia (parţială sau completă) a două mari muzee şi atracţii turistice din România. Mai grav, a reuşit să distrugă memoria şi expresia materială a personalităţii Reginei Maria şi a Principesei Ileana şi este pe cale să distrugă şi puţinii martori fizici, rămaşi, ai personalitătii lui Şerban – Vodă Cantacuzino, dar ce importanţa au aceste nimicuri în faţa cărămidei patriotismului cu care Ne batem în piept. Sunt sigur că şi în cazul Bran se vor găsi nişte „descărcători” de responsabilitate, aşa cum în cazul Cotroceni s-a dat vina pe Prinţul Şerban Cantacuzino, pe specialişti etc., niscai Dominic de Habsburg, niscai autorităţi locale sau fostul/foştii ministru/miniştrii al/ai culturii.
Pe undeva, tind să-l înţeleg şi pe Domnul Ministru. Domnia Sa s-a întors din ambasadoriat şi a văzut că au reuşit şi românii să coboare din copaci, ba chiar au ajuns primii, la nivel mondial şi internaţional, la categoria cultură. Ce dracu’ ne-o mai trebui atunci atâta cultură, aşa că mai reducem. Hârşşşşt! Şi dacă o mai fi nevoie pe viitor, pe ici, pe colo, de ceva culturică, no problem!, ne dă Domnia Sa din rezerva proprie că şi aşa are prea multă!

Un fapt pe care îl aşteptam cu destul de multă nerăbdare (sado-masochistă, recunosc) a fost precizarea unei poziţii a BOR faţă de problema Cotroceni – MNAR (nu vreau să fiu înţeles greşit, nu am nimic cu libertatea de expresie religioasă). Iată că acest fenomen s-a produs seara trecută printr-o intervenţie a unei Prealuminate feţe bisericeşti, care s-a exprimat telefonic în timpul unei emisiuni în cadrul căreia domnul academician Răzvan Theodorescu a luat o atitudine normală şi lăudabilă faţă de aceste gesturi de onanism politico-cultural ale MCCPN. Slavă tuturor panteoanelor existente că BOR s-a hotărât să condamne blasfemia MNAR de a jefui Biserica Mânăstirii Cotroceni! Anathema sit! Acum pot dormi liniştit la gândul că statul, pe deplin laic, (pri)veghează asupra valorilor patrimoniale ale patriei multilateral dezvoltate. Cam la ce altceva ne-am fi putut aştepta? Ce-i drept, sinapsa s-a produs cu o anumită lentoare, dar totuşi mărirea salariilor popilor şi bugetul acordat construirii de noi biserici (ca să nu mai vorbim de unda verde dată ridicării catedralei mântuirii neamurilor proaste) au atins nervii vizaţi de.........credinţa (electorală) nedisimulată a Autorităţii. Imediat au apărut şi obedienţii credincioşi care şi-au făcut cunoscută revolta, pe spaţiile virtuale publice, şi care au condamnat impioşenia păstrării „odoarelor” într-un spaţiu muzeal laic. Aşa e fraţilor, şi eu sunt alături de voi! De ce să se îngrijească muzeele de patrimoniul istoric şi cultural când BOR o face cu mai mult succes. Dovada vie a acestui fapt sunt mânăstirile medievale înfrumuseţate cu termopane, cu betoane, cu aere (re)condiţionate, în care gunoaiele arhitecturale de secol XV, XVI sau XVII au fost înlăturate şi înlocuite cu frumoase şi armonioase construcţii moderne din bca. Ce să mai vorbim de condiţiile exemplare de conservare pe care le întâlnim în „muzeele” de pe lângă locaşele de cult (unde intri când şi dacă au chef Preasfinţii Părinţi)! Eu, sincer, recunosc că praf şi carii ca la Sâmbăta de Sus nu am mai văzut nicaieri. A fost splendid să văd cum colecţia de cărţi vechi şi icoane a lui Plămădeală era depozitată în spaţii speciale constituite din grămezi de moloz – şi am mai şi plătit multicel pentru acest privilegiu- (şi de-ar fi doar intr-un singur loc!). Dar braţul legii patrimoniului nu poate ajunge aici: zidurile sunt groase, burţile sunt mari, bărbile sunt lungi şi glasurile răguşite înalţă rugi fierbinţi către dumneZeuşii care îşi aruncă fulgerul distrugător asupra blasfemiatorilor. Să le mulţumim în cor Autorităţilor postdecembriste că au dus pe culmi nebănuite fetişismul religios. Trebuie să-i înţelegem şi pe ei, micuţii, că doar BOR face mai mulţi bani decât orice campanie electorală. Abia aştept să văd credincioşii înghesuiţi la slujbă în biserica neo-voievodală! Şi încă o curiozitate morbidă, unde era BOR când se dărâmau Văcăreştii, biserica Enei, Sfânta Vineri şi multe alte biserici? Parcă semnaturile popilor nu erau pe scrisorile pe care o serie de specialişti, real curajoşi, le-au înaintat către autorităţile socialiste. Poate greşesc eu şi o fi semnat sfântul duh macar.

Mulţi erudiţi ad-hoc (din aceia instant, la plic) au simţit nevoia să-şi facă cunoscută părerea: că aşa cum au văzut ei (în poze, sunt sigur) că în străinătăţuri sunt odoare, mai medievale decât ale noastre în cauză, prin marile catedrale şi biserici, la noi de ce nu s-ar putea. În primul rând vreau să le dau dreptate, şi o să explic şi acest fenomen, dar mai înainte vreau şi un în al doilea rând: să caute poze şi din muzeele din străinătate. Acum explicaţia: acolo nu este România, acolo biserica nu se amestecă în statul laic şi se supune regulilor extrem de stricte ale legilor patrimoniului. Dragi turişti imaginaţi, ceea ce nu percepeţi Domniile Voastre e grilajul care nu vă lasă să vă puneţi lăbuţele pe acele obiecte, monitorizarea permanentă şi controalele zilnice asupra stării de conservare care se practică în acele locaţii. Cum cred creieraşele, complet necreţe, ale Domniilor Voastre că, în Occident, un obiect de patrimoniu ar mai fi ţinut într-o biserică dacă ar fi în pericol? Cam despre câte dintre acele lucruri aţi aflat că ar fi folosite în timpul serviciului religios, aşa cum ar fi frecată această catapeteasmă care urmează să fie montată în biserica prezidenţială? Tristă lume şi perversă! Bine că prostia nu doare pentru că n-ar mai dormi nimeni în România de atâtea urlete!
Mai departe, pentru că prostul obicei de a te uita în ograda altuia înainte de cea proprie nu se dezminte, de ce nu încercaţi să vedeţi traumele pe care le suferă anual stranele de secol XVIII expuse în Biserica Neagră care, din fericire, se bucură de un public mai civilizat decât cel bucureştean? De ce nu încercaţi să vedeţi că saşii au trimis spre conservare muzeală, încă din secolul al XIX-lea, multe din altarele şi obiectele de cult medievale pe care le aveau bisericile lor, ca astfel şi generaţiile următoare să se poată bucura de ele? De fapt aici greşesc eu, pentru că e o mare diferenţă: ei erau saşi, noi suntem români (habotnici şi înguşti la minte)! Toate astea s-au întâmplat aici, sub nasul nostru, dar se pare că e prea mare ca să le vedem. Nu ştiu de ce mă mai miră o astfel de mentalitate, noi suntem obişnuiţi să trăim istoria la modul „ce bine ar fi fost dacă n-ar fi fost”. Asta facem de secole, distrugem! De ce să lăsăm generaţiilor următoare ceva palpabil când se pot mulţumi şi cu amintiri? Nu ne miră niciodată de ce Bucureşti-ul nu are nici un fel de clădiri medievale? A, ştiu! Turcii sunt de vină! Nenorociţii de asupritori nu au dat voie românilor harnici ca nişte furnicuţe (ciorditoare) să dezvolte o cultură urbană solidă. Ce să mai vorbim de necredincioşii „comunişti” care în ciuda lanţurilor vii, făcute din popi şi babe spovedite, în jurul bisericilor vizate, şi-au mânat buldozerele. Domnilor care vorbiţi în plus acum, bisericile au fost dărâmate de laşitatea şi nepăsarea Domniilor Voastre, nu vă mai daţi eroi – martiri şi nu încarcaţi să produceţi reparaţii distrugând şi ceea ce s-a mai păstrat graţie minunilor ştiinţei. Memoria lui Şerban – Vodă Cantacuzino a fost păstrată, timp de 30 de ani, de către MNAR, de ce aţi vrea ca publicul să fie privat de aceasta?
Să ne aşteptăm oare, în această ordine de idei, ca sediul MNAR să fie pichetat de miile de credincioşi supăraţi (pe tot ce e altfel decât ei), dar bineînţeles neîmpinşi de la spate de nici o altă forţă decât cea a credinţei personale? Să ne aşteptăm la înfiinţarea, de către BOR, a unui grup de reacţie rapidă (vezi Miron Mitrea şi PSD şi, în mod sigur, mulţi alţii) care să înfiereze pornirile bolnavicioase ale iubitorilor de artă?


În ultima parte a acestei penibile expuneri, pe care mi-o asum ca atare, aş vrea să prezint scuzele (şi scuzoaiele) mele Domnului Ministru Paleologu. Am fost total nedrept faţă de Domnia Sa. Abia acum mi-am dat seama de dorinţa Domniei Sale de a introduce în protejarea patrimoniului un nou concept filosofic, pe care sper să-l breveteze, şi anume cel de socialism pios cu influenţe robinhudiste. Mai clar, Domnia Sa se luptă cu burghezo-moşierimea MNAR ca să redea publicului credincios ceea ce i-a fost răpit de rapacitatea scârbavnică muzeală. Este evident că teoria conspiraţiei nu poate fi completă fără a spune că MNAR a inteţionat întotdeauna să ducă la pierzanie aceste valori creştine care pot fi salvate numai prin ducerea lor într-un sanctuar unde să fie protejate de pronia divină. Oricum, sunt în culmea fericirii pentru că Domnia Sa a declarat deschis că sprijină din tot sufleţelul eforturile de păstrare a iconostasului în muzeu. (Ştiţi bancul cu iepuraşul şi ursul în care ultima replică e „Ce să fac? E, şi eu, îmi fac unghiile şi vorbesc prostii.”, cam aşa e şi aici.)
Nu ştiu de ce am impresia că toată acestă acţiune iredentisto-culturală va trimite iconostasul şi celelalte obiecte în cauză, direct în beciurile muzeului cotroceni, unde vor şi rămâne, pun pariu, din cauza imposibilităţii asigurării condiţiilor de conservare în biserică. Hai, face cineva pariu cu mine? Oricum, dacă acest lucru se va întâmpla, vreau să asigur publicul avizat şi neavizat de faptul că „odoarele” se vor bucura de cea mai mare grijanie din partea specialiştilor specializaţi ai administraţiei prezidenţiale şi vor beneficia de cele mai moderne tehnici de restaurante/conservare de natură agro-alimentară.
Cu speranţa că sfânta treime va vota prin toate cele trei persoane pe care le posedă vă urez (celor care se simt cu musca pe căciulă) un tradiţional „Mă bolnavilor de avere!” (de la Marin Preda citire, Moromeţii, vol. I – pentru fanii lui dj Montaigne, este vorba despre un roman românesc modern, adică câh pentru oxfordiştii care se "respectă" ).

Culmea politicului: ştiaţi că Ministrul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, Domnul Theodor Paleologu, şi o serie redusă (din toate punctele de vedere) de Consilieri Prezidenţiali, a acuzat RNMR si MNAR de politizarea subiectului Cotroceni?


Veşnica pomenire, veşnica pomenire, veşnica lor pomenire.....viitorul sună....ocupat....